Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

UITA LUNG (LA) - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru UITA LUNG (LA)

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 407 pentru UITA LUNG (LA).

Mihai Eminescu - La aniversară

... Mihai Eminescu - La aniversară La aniversară de Mihai Eminescu 1875 Narațiune originală Ea se numea Cleopatra, iar el Gajus Iulius Caesar Octavian August. Adică ea citise un roman ș-ar ... când el perora o temă de astronomie — indiferentă atât lui cât și ei — adică pe când se necăjeau unul pe altul, ea se uita la el fără să-l asculte; i-ar fi sărit în gât, l-ar fi sărutat de o mie de ori — așa număra ea cel ... de rău, dar ce era să zică. Șezură pe banca de piatră de lângă portiță... Ea-i întoarse spatele și-și mușca unghiile... el se uita în omăt. Prost lucru! Ar fi putut sta multă vreme așa. Nu știu... În sfârșit... ea... în sfârșit... domnia ei a fost aceea ... am spus-o, domnul meu, de atâtea ori, că numai amiciția adevărată poate să fie legătura dintre noi. Ce ceri mai mult?... Ce vrei de la mine? adaugă repede. — Ce vreau, zise el c-o tristă blândețe, ce vreau? Dar nu vezi tu cum sufăr? Spune-mi numai că mă ... ...

 

Ion Luca Caragiale - La conac

... are să ajungă la conac, la Sălcuța, dincolo de jumătatea drumului... Acolo stă un ceas, să dea grăunțe calului; până la toacă, e-n oraș la boierul. Gândindu-se la boierul, se pipăie-n sân - legătura cu banii stă bine. A trecut de cotul dealului la câmp deschis. E a doua zi de sfântul Gheorghe. Ceru-i fără pată cât de slabă în tot largu-i de jur împrejur ... unchiul. Ia seama, că te ia dracul dacă te mai iei după el, nătărăule! Către seară, tânărul, flămând și-nsetat, trece pe dinaintea conacului de la Sălcuța în buiestru-mbășicat. O fată naltă și voinică cu mânecile sumese până la subțiori, stând rezemată de un stâlp al prispei, se uită lung după călăreț. El apleacă bărbia-n piept, strânge scurt zăbala și îndeamnă calul la iuțeală. Vrea și el să se uite odată înapoi, dar a apucat să cotească la dreapta pe după movila bisericii, și prispa conacului nu se mai poate vedea. Ajungând la cotul dealului, unde apucă drumul spre Poenița, buiestrașul gâfâind își potolește puțin mersul la urcuș. Soarele, scăpătând la ...

 

Cincinat Pavelescu - La bustul lui Eminescu

... Cincinat Pavelescu - La bustul lui Eminescu La bustul lui Eminescu de Cincinat Pavelescu (Din parcul Dumbrăveni) Pădure! Ningi câteva frunze Pe fruntea-i de aramă rece. Tu, ce rămâi nepieritoare Ca geniul ...

 

Mihai Eminescu - La curtea cuconului Vasile Creangă

... dosul curții se întinde-n patrat, cu șanț, pomătul, florăriile, via și prisaca. Aceasta este arătarea stereotipă a satelor și curților, fără privire la modificațiunile întâmplătoare care individualizează pe fiecare din ele. Caracterul vieții de sat este liniștea și tăcerea. Ziua, oamenii fiind la lucru, numai copiii se joacă cu colțul drumului, babele detot bătrâne șed torcând la umbră pe prispă și moșnegii adunați la crâșmă își petrec restul vieții lor bând și povestind. Abia sara, când satul devine centrul vieții pământului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie ... pentru gineri că mai toți samănă cu ai regelui Lear. Și Dumnezeu îl știe că el nu era omul care să ceară lucruri mari de la gineri-său. Un loc la masă și unul la sobă și acel cuviincios respect. El își ridicase fesul asudat de pe fruntea asudată și netedă pe care erau urcate de dinapoia capului vițe de ... Cum ținea tablaua întinsă, se vedeau gropițele cele mai tinere în coatele mâinilor. ― Ș-apoi ia zi-mi, cam ce vânt te aduce pe la mine, Porfirie. Mă bucură că nu-s cel din urmă pe la care te abați, zise Vasile privind c-un fel de compătimire ...

 

Calistrat Hogaș - La Pângărați

... de la Viișoara, cotirăm la dreapta și apucarăm drumul mare ce duce spre Pângărați, și de-a-colo mai departe, printre munți, până la Prisacani la granița ungurească. Soarele de-abia scăpătase după-amiază și căldura unei arzătoare zile de Cuptor era în toiul ei; un vânt însă ușor, ce veșnic ... glas răgușit și gros; și, de sub niște sprâncene puternic zburlite și colțuroase, aruncă repede spre mine și peziș o coadă de ochi întunecată. Privii lung și mirat pe acest călugăr care, nitam-nisam, se uita chiorâș la mine, și care, de altmintrelea, își îndreptățea pe deplin numele-i tot așa de zburlit ca și dânsul, nume ce aducea mai degrabă a ... pălăriile pe masă și bețele prin colțuri, cum am face noi, părinte Varsanufie, să vedem pe cuvioșia-sa, părintele egumen? Am voi să căpătăm de la sfinția-sa blagoslevenia pentru mas noaptea asta în mânăstire, fiindcă-i târziu și nu ne mai putem întoarce la oraș. — Apoi l-îți găsi d-voastră la stăreție, domnule Grigoriță, dacă n-a fi plecat la târg. — Da dac-a fi plecat la

 

Ion Heliade Rădulescu - La un poet exilat

... Ion Heliade Rădulescu - La un poet exilat La un poet exilat de Ion Heliade Rădulescu "Nu mă tulbur, căci gonirea In veci fu spre slava mea." Aceasta este soartea acelui ce ... ai sărutat, Nici ai zărit rânjirea ce zice că-i zâmbește, Fatalul, grozav zâmbet de tot te-a încelat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ivirea primăverii, privighetoare, cântă! La întuneric spune-ți și păsul, ș-al tău dor; În umbră deasă cântă, că valea îți răscântă, Pustiul te ascultă și e mai simțitor. De ... și fugi de viclenie, Care e omul, OMUL, și însuși în oftări. Cu glasul tău natura tăcând sărbătorează, Cântarea ta e imnul ce nalță ea la cer. Într-însa mergi și cântă, răsuflă și oftează, Că dorul ți s-alină, necazurile pier. Ce cauți între oameni? și ce ai prins la ... Cât geme sau cât râde, și ce e-ntre ființi? Nu-i spune așa multe, că el însuși te prinde Și de odor te duce la chiar stăpânul său. Să nu te uiți la dânsul cum cumpără și vinde, Lasă-l în trândăvie și tu ia-ți zborul tău. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ivirea primăverii, privighetoare, cântă! ...

 

Alexandru Vlahuță - La statua lui Ioan Eliade Rădulescu

... Alexandru Vlahuţă - La statua lui Ioan Eliade Rădulescu La statua lui Ioan Eliade Rădulescu de Alexandru Vlahuță Codru-i mort. Copacii cu ramuri putrede și înnegrite Se-ncovoaie; și pe șirul de schelete-nțepenite ... niște coarde-ntinse, trist arcuș vântul ce bate Cântă epopeea morții, jalea crăngilor uscate. Gâzii cu ochi plini de focul poftelor nemistuite Lung se uită la aceste adăposturi năruite Și rânjesc... Ah, unde-i rodul și frunzișul tău umbros, Crăngile cu freamăt dulce, paserea cu cânt duios, Unde sunt? Odinioară sub ... sus! Din piroteală te deșteaptă. Vei trăi, Căci menirea ta e mare! Să luptăm! Așa grăi. El, stejarul-Eliade, către codrul-Românie, Și un freamăt lung străbate toată pacinica domnie. Ca prin farmec toți copacii își ridică cu mândrie Fruntea, deșteptați ca dintr-un vis amarnic, și sfâșie Mohorâtul giulgiu în ... astăzi ți se-nchină și te-admiră codrul-rege! Note Poezie scrisă cu ocazia dezvelirii statuii lui Ion Eliade Rădulescu în Piața Universității din București, la

 

Vasile Alecsandri - Crai-nou

... Numai de soare fu sărutată Pe sânu-i fraged, pe-ai săi ochi vii. Părul său negru ca nori de ploaie De-a lung pe umeri neted cădea. Ades copila mândră, vioaie, De soare-n păru-i se ascundea. Iar când pe frunte-i ducea cofiță Cu apă rece ... umedă-a sa guriță Și-i sălta floarea pe sânișor, Toți trecătorii simțeau deodată O sete mare în pieptul lor; Beau multă apă, cătând la fată, Și urmau drumul oftând de dor. Ea cânta dulce ca ciocârlia Ce ciripește vesel în zori, Și suna gingaș atunci câmpia Ca de un ... prin nori, Și toată noaptea sta ea pe gânduri În doruri tainice, în dulci fiori. Acum ea, tristă, din cort ieșise Și cu ochi umezi lung se uita La cornul lunii ce se ivise, Iar glasu-i jalnic așa cânta: Crai-nou, strălucite! Plânsă m-ai găsit, Cu gânduri mâhnite, Cu chipul cernit. Inima ... singur un biet mormânt! Ș-ades de-atunce un glas de jale Șoptind s-aude astfel prin vânt: Tu, ce spui vesel, sus, pe movilă, La ...

 

George Coșbuc - Regele Pontului

... dormit-a mereu ! Și-acum îl deșteapt-o cîntare, Un plînset de glasuri ce pier. Se uită de-a lungul pe mare LA navă, la maluri, la cer, La lună cum albă străluce, Și-i pare că n-o mai văzu, Și-i pare c-aminte-și aduce De-o lume uitată, ce fu ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Icoane din Carpați

... Din plaiurile-aceste, Și ca un fulger din înalt Să cad fără de veste, Și să te iau cu mine, sus, Și să te duc la mine, Departe, unde lacrimi nu-s, În zări în veci senine. V Este ceasul cînd truditul Muncitor voios aruncă La o parte grija zilei Și uneltele de muncă ; S-au întors de la pășune Liniștitele cirezi, Umbre cresc pe nesimțite Prin grădini și prin livezi. Dar un zvon de mii de glasuri Umple zarea fără veste : Craiul zilei ... fală, Sara purpurie-i schimbă Zeghea-n mantă triumfală... VI DOINA Se tînguiesc     Tălăngi pe căi, Și neguri cresc     Din negre văi,         Plutind pe munți...     La făgădău,     La Vadul-Rău,     Sus, la răscruci,     Vin trei haiduci     Pe cai mărunți... Grăiesc încet...     Un scurt popas — Și spre brădet     Pornesc la pas         Cei trei călări...     Sus, peste plai,     Tăcutul crai     Al nopții reci,     Umbrind poteci,         Se-nalță-n zări... Și neguri cresc,     S-anină-n crăngi ... Se tînguiesc     Și plîng tălăngi         Pe căi pustii...     Se duc uitați     Cei trei fîrtați,     Săltînd în șa, Plutind așa,         Ca trei stafii... Dar cînd ajung     La cotituri, Un chiot ...

 

Alecu Donici - Nada și chiticul

... de cuget trecător; O! toate trec pe lume, dar fapta rea-i fatală, De-a ei ademenire nu poți scăpa ușor. Judecătorul care La-ntâia lunecare Vrea cugetul s-adoarmă cu pilda unor alți... Să știi că-n mârșăvie va-ntrece pe ceilalți. Un cămătar ce-odată luă pe ... să adune, Umblând din casă-n casă, le-nvață de minune, Dar mai târziu... Văd însă că sporul de vorbit M-ar da de gol la lume că am îmbătrânit, Căci vremea către toamnă se face mai ploioasă, Iar vârsta naintată de vorbă bucuroasă. Să las dar alte pilde și fabula ... și leneșii din sat Chitici de toată mâna undea neîncetat. Unditul, ca și pânda, vrea mai ales răbdare... De multe ori pescarul în lungă așteptare La legănânda plută se uită neclintit: Ea piere; el smucește Și-n loc să tragă pește, Se-ncredințează numai că nada i-a lipsit ... două... trii... L-al patrulea... adio, prea fericita baltă Și toți chiticii vii! Așa el adevărul târziu l-au priceput: Că de ademenire să fugi la

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...